×

Istoria localităţii

Există mai multe variante privitor la atestarea satului în istorie: 1612, 1765, 1790, etc., sub denumiri diferite: Borgana, Bărgăoani din Codrul Tigheciului, pământul Buraganului – acești ani au fost menționați în izvoarele acelor timpuri. Potrivit ultimelor cercetări, realizate de către autorul cărții „Borogani” (1994), Vasile Gajos, mai aproape de adevăr este data de 5 iulie 1765.

Denumirea satului are la bază mai multe legende, la fel ca și cronologia. Conform uneia, denumirea ar proveni de la conducătorul unui trib al tătarilor nogai care și-au menținut prezența în stepa Bugeacului pe parcursul multor decenii, jefuind o parte din pământurile Moldovei.

Ocuparea de către tătarii nogai a unei părți din ținutul Tigheci a întâlnit o puternică rezistență din partea populației, dar numele „Borogani” s-ar fi lipit de acest loc. Din spusele bătrânilor, primii locuitori ai satului ar fi construit casele din bârne, numite „bologani”, de aici rezultând și „Borogani”.

O altă legendă vorbește despre strămoșii borogănenilor ca fiind veniți din cămpia Bărăganului, de la Dunăre. Versiunea pare a fi cea mai plauzibilă pentru că pe parcursul sec.XIV-XVIII, în contextul relațiilor internaționale, romănii migrau în cadrul Țărilor Românești. O atare deplasare a fost din Muntenia spre Moldova, grație așezării geopolitice favorabile. Multe familii de țărani își găseau refugiu de sub jugul turcesc pe teritorii puțin populate din Basarabia. Această versiune este justificată și prin numele pur românești a primilor locuitori ai satului – Casapu și Cașu – care ar fi păstrat denumirea locului de unde au venit, din câmpia Bărăganului.

Dramaticul an 1856, prin hotărârea Păcii de la Paris, dezbină satul în două părți. În urma Tratatului semnat la Paris între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, după înfrângerea Imperiului Rus în războiul Crimeii din 1853-1856, trei județe din sudul Basarabiei trecuseră în componența Principatelor Române suzerane Imperiului Otoman, iar frontiera fusese stabilită chiar prin centrul satului Borogani, pe linia râulețului Ialpugel, până la pod iar de aici granița continuă pe șoseaua care duce spre localitatea găgăuză Comrat. Partea de nord a satului fusese numită „Boroganiul rusesc” iar partea de sud – „Boroganiul românesc”.

Astfel a fost nevoie de construcția a două școli, a apărut al doilea cimitir, acestea existând și acum. Existau două conduceri în sat dar cel mai dureros a fost faptul că borogănenii n-au avut dreptul să treacă granița și să se viziteze între ei timp de 22 de ani!

În 1877-1878 o nouă confruntare ruso-turcă, un nou război, care s-a soldat cu cucerirea independenței României dar nu și a satului…Și iarăși sudul Basarabiei este retrocedat Rusiei. Începe un intens proces de rusificare în Basarabia iar satul ramâne în continuare graniță dintre două județe: Bender și Izmail.

Sursa informațiilor: https://ro.wikipedia.org/wiki/Borogani,_Leova